Facultatea de medicină. Bilanț
Posted on | July 8, 2011 | 30 Comments
Azi am terminat facultatea de medicină. 6 ani, 60 de examene finale – dacă nu pun la socoteală probele de sport. În total, peste 120 de examene, dat fiind că la majoritatea disciplinelor am avut și examen practic.
Doctori în cifre şi nume
20 de spitale. Între 7 și 13 colegi de grupă. 772 colegi de an. Câțiva profesori, dintre care vreau să-mi amintesc și la bătrânețe de prof. Alexandru Ispas și prof. Miron Bogdan. Nenumărați asistenți universitari, dintre care am reținut cu drag câțiva: Mihaly Enyedi, Dan Spătaru, Suzana Cilievici, Ana Fruntelată, Claudia Toma, Lucian Negreanu, Bogdan Mastalier, Andrei Coliță, Gabriela Turcu.
Pacienţi în momente
Primul pacient cu care am stat de vorbă avea adenocarcinom de prostată, cu metastaze evidențiate de scintigramă, păr alb și stătea în patul de lângă ușă, pe dreapta, într-un salon al spitalului Colțea. Primul pacient care m-a făcut să plâng păscuse toată viața vacile prin munți. Stătea la un capăt al patului, cu picioarele atârnând, iar nevastă-sa la celălalt capăt, cu urmele de frumusețe pură, de țărancă, pe față. Între ei, o ciocolată Poiana cu lapte nedesfăcută, o sticlă de Cappy de piersici și o tăcere de cel puțin o oră, cât am fost eu în salon. Și un diagnostic proaspăt comunicat de cancer pulmonar inoperabil.
Prima operație pe care am văzut-o a fost a unui pacient cu hidrocel. Prima operație la care am participat habar n-am ce era, dar a fost pe 28 martie 2008. Prima șpagă – 5 lei, de la o tanti care m-a alergat pe hol fiindcă a considerat că am scutit-o de câteva ore de așteptat. Era adevărat, dar aș fi făcut-o oricum. Primul om pe care l-am văzut murind avea cancer pulmonar și sigmoidian, sincrone. A făcut trombembolie pulmonară pe masa de operație. Primul om de care m-am despărțit știind că n-o să-l mai văd niciodată, nenea L., a murit la 3 zile după ce am plecat în vacanță. Prima pacientă care m-a enervat mi-a zis că dl. doctor i-a palpat sânii mai blând decât mine.
După ce credeam c-am văzut tot, naşterea naturală a fost prima care mi-a făcut scârbă. Şi, într-un interval de câteva minute, şi emoţie vecină cu lacrimile – eu neplângând de bucurie de felul meu.
Întrebări
Întrebările care m-au marcat: “ai băut cafea?” – după ce am scos prima dată fire de sutură şi “vascularizaţia suprarenalelor” – prima întrebare de-aia ca-n Grey’s Anatomy în timpul operaţiei. Alături de eterna “eşti rudă cu Mihai..?”
Şi acum?
E greu să termini o facultate despre care toată lumea, inclusiv tu, simte că nu se mai termină. Dar s-a terminat şi cred că a fost, mai mult decât orice, o probă de rezistenţă. Şi acum o să vedem ce o să se întâmple, fiindcă mai sunt de dat destule examene încât să nu ne pierdem antrenamentul. Dacă aş lua-o de la capăt? Acum, nu ştiu. Cu mintea de acum şi cu cheful de la 18 ani? Evident că da.
Later edit: acesta este cel mai citit articol de pe blog, până acum, așa că vă adresez și aici rugămintea de a-l ajuta pe colegul meu de an, Cătălin Sandu. Mai multe detalii.
Comments
30 comentarii to “Facultatea de medicină. Bilanț”
Leave a Reply
Abonează-te!
-
Loading ...
July 9th, 2011 @ 10:03 PM
Felicitari Clari!!!
July 9th, 2011 @ 11:14 PM
Mulțumesc!
July 9th, 2011 @ 11:47 PM
Clarisa, your writing has turned viral!
July 10th, 2011 @ 1:05 AM
este emotionant ce ai scris. sa nu te schimbi niciodata
July 11th, 2011 @ 12:18 AM
[...] binevenite sunt unele bilanțuri… Mai ales pt mediciniști. Am primit leapșa de la Clari. Sau mai binezis, am [...]
July 11th, 2011 @ 1:46 AM
Frumos articol. Apreciez sinceritatea de la sf.
July 12th, 2011 @ 3:19 AM
si eu ma numar printre cei 772 de fericiti. a fost greu, dar in acelasi timp parca as fi vrut sa mai fie macar un an. sincer a meritat, iar daca ar fi s-o iau de la capat, as face-o fara nici o ezitare. iar probele de rezistenta inca nu s-au terminat, urmeaza proba finala, rezidentiatul. va urez si voua celor care va aflati in aceeasi situatie ca si mine, multa bafta si ne vedem la Romexpo.
July 12th, 2011 @ 11:27 AM
Mulțumesc. Mult succes și ție!
July 12th, 2011 @ 11:22 PM
Felicitari si mult succes in continuare!:)
July 13th, 2011 @ 8:25 PM
Superb, Clarisa!
July 18th, 2011 @ 10:58 PM
mi-au dat lacrimile cand mi-am amintit de nenea cela vacar de munte cu cancerul pulmonar….
July 18th, 2011 @ 11:09 PM
Cred că pe toți care am vorbit cu el ne-a marcat. Pe mine m-a marcat și faptul că rinichii tăi erau palpabili
(Din pozele de pe facebook cred că încă sunt, dar live nu te-am mai văzut de o mie de ani! mi-e cam dor.)
August 7th, 2011 @ 8:28 PM
subscriu la idea de final … si am incredere in tine pt viitor
din mai multe motive 
August 12th, 2011 @ 8:50 PM
doar femeile urate se duc la medicina! sa vada si ele un barbat dezbracat pe masa de la morga! asta 1! doi, trebuie sa fii psihopat sa-ti alegi meseria asta, mai ales in romania unde treci prin atat rahat in facultatea de medicina care dureaza o viata intreaga si dupa aia ti se ofera un salariu de cacat si loc de munca in rahat! SUPER!
August 13th, 2011 @ 10:05 AM
Impresionant scris.
Medicinista talentata (si) intr-ale literaturii! Felicitari si mult succes!
August 19th, 2011 @ 5:38 PM
Catalin, esti prost!
August 22nd, 2011 @ 6:43 PM
Sunt semnificative randurile scrise de tine ! Mi-au placut nespus si-ti doresc curaj si succes indiferent unde vei ajunge, pe meridianele Pamantului acestuia !
September 6th, 2011 @ 11:11 AM
Felicitari Clarisa, si multe binecuvantari in continuare!
September 20th, 2011 @ 10:09 PM
Felicitari! succes. Cu drag Iulia(ch.ccv-pansamente) Pupici!
September 21st, 2011 @ 9:17 PM
Mulțumesc, Iulia!!
September 24th, 2011 @ 1:28 PM
Felicitari, am citit paragraful si mi s a parut emotionant, maret, fara cuvinte! Succes mai departe! PT CATALIN! Desi nu meriti sa ti raspund, am s-o fac! Baiete , psihopat tre’ sa fii tu, din moment ce te lansezi in niste afirmatii atat de sigur pe tine, gen doar fetele urate se duc la medicina, habar n ai, cap sec, ce vorbesti, asta ti o poate infirma orice student la medicina si nu numai si a doua a ta, tre sa fii psihopat sa alegi cea mai grea, mai responsabila si mai solicitanta meserie din lume din toate pctele de vedere. [comentariu editat]
September 24th, 2011 @ 8:37 PM
Clarice, blog-entry-ul asta e de milioane si face furori!
PS> da, rinichii mei inca-s destul de palpabili
be my guest if you need to feel one 
September 24th, 2011 @ 9:04 PM
Păcat că nu îl cumpără nimeni
dar tot a meritat să îmi petrec 6 ani din viață ca să pot să scriu chestia asta.
Eh, cu rinichii m-am cam lămurit, dar ne aliniem și noi la o apă plată cu lămâie după ce jurăm lui Apollo și lui Asclepios?
September 25th, 2011 @ 11:07 AM
ne, ne!
September 25th, 2011 @ 7:36 PM
Refractaro! (sau e în suedeză
)
September 30th, 2011 @ 9:30 PM
[...] deci. Dacă însă, peste câţiva ani, o să căutaţi un medic, întrebaţi de oameni tineri, absolvenţi de UMF Carol Davila în 2011. Dacă rezidenţiatul nu va strica ceea ce anii de facultate au reuşit să facă din noi şi nu [...]
October 1st, 2011 @ 2:57 PM
Mersi pentru ca mi-ai demonstrat inca o data ca mai exista oameni care fac medicina din pasiune si pentru ca vor sa salveze oameni! Felicitari!
October 19th, 2011 @ 8:21 AM
[...] două zile am aflat că unul dintre colegii mei de an, colegi despre care v-am mai povestit, a fost diagnosticat cu o tumoră malignă foarte agresivă, chiar în perioada examenelor de [...]
November 5th, 2011 @ 9:47 PM
Bucurati-va de momentul acesta, caci facultatea a fost doar o incalzire usoara, urmeaza un rezidentiat (o incalzire ceva mai sustinuta) ca pe urma sa inceapa proba de rezistenta, un adevarat maraton ce va tine tot restul vietii tale profesionale.
November 18th, 2011 @ 10:03 AM
Clarisa, este emotionant post-ul tau. Acum 10 ani eram in aceeasi postura si inteleg la modul subiectiv tot ce traiesti tu acum. Un singur comentariu am: facultatea este doar incalzirea, proba de rezistenta este dupa! Totul este sa-ti placa ceea ce faci si sa nu ai regrete! Si da, primul pacient nu-l uiti niciodata! Mult succes la rezi! Si dupa!